SINCRONIZÁ, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acţiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. să se petreacă în acelaşi timp. ♦ A efectua operaţiile necesare pentru ca o maşină sincronă să fie adusă în stare de a funcţiona în paralel cu o reţea electrică de curent alternativ. ♦ A realiza într-un film concordanţa dintre imagine şi sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare. – Din fr. synchroniser.

sincronizá vb., ind. prez. 1 sg. sincronizéz, 3 sg. şi pl. sincronizeáză

A SINCRONIZ//Á ~éz tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face să fie sincronic; a face să se producă sau să funcţioneze în acelaşi timp. /<fr. synchroniser

SINCRONIZÁ vb. I. tr. A face sincrone (două sau mai multe mişcări, fenomene etc.), a face să fie executat în acelaşi timp. ♦ A realiza sincronismul fenomenelor periodice. ♦ A face să se potrivească într-un film partea sonoră cu imaginea. [Cf. fr. synchroniser].