SINTÁCTIC, -Ă, sintactici, -ce, adj. 1. Care se referă la sintaxă, privitor la sintaxă, de sintaxă. 2. (Substantivat, f.; în sintagma) Sintactică poetică = sintaxă poetică, v. sintaxă. – Din ngr. sintaktikós, fr. syntactique.

sintáctic adj. m., pl. sintáctici; f. sg. sintáctică, pl. sintáctice

SINTÁCTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de sintaxă; propriu sintaxei. Analiză ~că. /<ngr. sintaktikós, fr. syntactique, germ. sintaktisch, Syntaktik

SINTÁCTIC, -Ă adj. Referitor la sintaxă; sintaxic. [Cf. fr. syntactique, gr. syntaktikos].