SLEÍ, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanţe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă şi alte lichide) A îngheţa. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăţa). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sŭlijati.

A se slei ≠ a se topi

SLEÍ vb. 1. a se coagula, a se închega, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.) 2. v. făcălui. 3. v. extenua.

SLEÍ vb. epuiza, goli, isprăvi, încheia, îngheţa, întări, învârtoşa, seca, secătui, sfârşi, solidifica, termina, turna.

sleí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sleiésc, imperf. 3 sg. sleiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sleiáscă

A SLEÍ ~ésc tranz. 1) (mai ales fântâni) A face să rămână fără apă (pentru curăţare). 2) A face să nu mai dispună (de bunuri materiale); a secătui. ~ de bani. 3) (bunuri materiale) A consuma până la terminare; a epuiza. ♢ ~ de puteri (pe cineva) a(-i) lua toate puterile (cuiva); a istovi. /<sl. sulijati

A SE SLEÍ pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre grăsimi) A trece din stare lichidă în stare solidă prin răcire; a se solidifica. 2) pop. (despre lichide) A se preface în gheaţă; a îngheţa.