SMÍRNA adv. v. smirnă¹.

SMÍRNĂ¹ adv. În poziţie de drepţi; (stând) nemişcat, ţeapăn (de frică, de respect). [Var.: smírna adv.] – Din rus. smirno.

SMÍRNĂ² s.f. Răşină extrasă din scoarţa unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic şi care se foloseşte în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase şi la îmbălsămare. – Din sl. smirna.

SMÍRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (~ serveşte ca esenţă în parfumerie.)

SMÍRNĂ s. v. granat, spilcuţă, tămâie.

smírnă adv.

smírnă s. f., g.-d. art. smírnei; pl. smírne

SMÍRN//Ă ~e f. Răşină extrasă din scoarţa unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuinţări (în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase). [G.-D. smirnei] /<ngr. smirna, sl. smirina