SOCOTÍT¹ s.n. Faptul de a (se) socoti; calcul, socoteală. – V. socoti.

SOCOTÍT², -Ă, socotiţi, -te, adj. (Despre oameni) Chibzuit, cumpătat, măsurat. – V. socoti.

Socotit ≠ nesocotit, nesăbuit

SOCOTÍT adj. 1. v. calculat. 2. v. chibzuit. 3. v. chib-zuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, serios, temeinic. (O judecată ~.) 4. bun, chibzuit, folositor, gândit, înţelept, judicios, raţional, rezonabil, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.)

SOCOTÍT s. calcul, calculare, socoteală, socotire, (rar) calculaţie, (pop.) răboj, (înv.) sămăluire. (~ul anilor calendaristici.)

socotít s. n.