SOI¹, soaie, s.n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. z o a i e.

SOI³, soiuri, s.n. Grup de plante sau de animale care aparţin aceleaşi specii ori varietăţi, cu anumite însuşiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparţine unui asemenea grup. ♢ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

SOͲ, soiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi¹. – Din soi¹.

SOI s. v. neam, rasă, seminţie, spiţă, viţă.

SOI s. 1. v. specie. 2. v. rasă. 3. v. categorie. 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. fel. 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejustificată.)

soi (strat de murdărie) s. n.

soi (specie, fel) s. n., pl. sóiuri

soí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. soiáscă

SOI sóiuri n. 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; specie. ♢ De ~ de calitate superioară; ales; deosebit. 2) fam. Grup de fiinţe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însuşire; specie; gen; fel; categorie. /<turc. soy

soi de anghinare alimentara,folosita mult in Italia

soi² s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă.