SOLÚBIL, -Ă, solubili, -e, adj. 1. (Despre substanţe sau elemente chimice) Care se poate dizolva într-un solvent. 2. Fig. (Rar) Care se poate rezolva, dezlega, explica. – Din fr. soluble, lat. solubilis.

Solubil ≠ insolubil, nesolubil

SOLÚBIL adj. v. rezolvabil, soluţionabil.

SOLÚBIL adj. dizolvabil. (O substanţă ~.)

solúbil adj. m., pl. solúbili; f. sg. solúbilă, pl. solúbile

SOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanţe) Care se poate dizolva într-un solvent. ~ în apă. 2) fig. Care poate fi soluţionat; în stare să fie soluţionat; rezolvabil. /<lat. solubilis, fr. soluble

SOLÚBIL, -Ă adj. 1. (Despre substanţe şi elemente chimice) Care poate fi dizolvat într-un solvent. 2. (Fig.; rar) Care se poate rezolva, explica. [Cf. lat. solubilis, fr. soluble].