SONÁNTĂ, sonante, s.f. Consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot şi care are unele caracteristici articulatorii şi funcţionale apropiate de vocale. ♢ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante.

SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor şi care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante].