SORBITÚRĂ, sorbituri, s.f. 1. Sorbire. ♦ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată; înghiţitură, duşcă. 2. (Reg.) Mâncare lichidă; zeamă, supă, ciorbă. – Sorbi + suf. -tură.

SORBITÚRĂ s. 1. sorbire, sorbit, (reg.) sorbeală. (Dintr-o ~.) 2. duşcă, gât, gură, înghiţitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)

SORBITÚRĂ s. v. supă, udătură.

SORBITÚR//Ă ~i f. 1) Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată. ♢ Dintr-o ~ dintr-o dată. 2) Mâncare lichidă (zeamă, supă, ciorbă). /a sorbi + suf. ~tură