SPÁTE, spate, s.n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la şale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulaţiile membrelor; spinare. ♢ Loc. adv. În (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare. Pe spate = a) culcat cu faţa în sus; b) spre ceafă. Din (sau la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă. ♢ Expr. A întoarce cuiva spatele = a nu mai vrea să ştie de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. A-l strânge pe cineva în spate = a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva; b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil. A nu şti nici cu spatele = a nu şti nimic despre ceva, a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecţie. A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede şi dintr-o dată, pe nerăsuflate. A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (Fam.) Mă doare în spate = puţin îmi pasă, mă lasă indiferent. ♦ Procedeu de înot pe spate (1); probă sportivă de înot care foloseşte acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opusă feţei; parte a unei aşezări, formaţii etc., opusă direcţiei spre care este orientată. ♦ Parte a unei haine care acoperă spatele (1). ♦ Ceea ce se află în spatele (2) unei aşezări, unui obiect etc. 3. Spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare. [Pl. şi : spete] – Lat. spathae (pl. lui spatha).

SPÁTE s. v. cont, seamă, socoteală, spătar.

SPÁTE s. 1. spinare, (pop.) spată, (reg.) şa, (înv. şi fam.) cârcă. (A lua ceva în ~.) 2. rezemătoare, spătar, spetează, (înv. şi reg.) spată. (~ la un scaun.) 3. dos. (În ~le casei.) 4. dos, fund. (În ~le curţii.)

spáte s. n., pl. spáte

SPÁTE ~ n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la şale); spinare. ♢ În ~ pe partea dindărăt a corpului. Pe ~ culcat cu faţa în sus. Din (sau la, pe la, de la, în) ~ din (sau în) urmă; din dos. Adus de ~ încovoiat, îndoit. A-i întoarce cuiva ~le a se supăra pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fără ştirea cuiva. A nu şti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu bănui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) în ~ a fi tot timpul neliniştit. A arunca ceva pe (sau în) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lăsa în seama altuia anumite obligaţii. A avea ~ (tare) a fi protejat, susţinut (de cineva). 2) Probă sportivă de înot (cu faţa în sus). 3) Partea dindărăt a unui obiect; dos. În ~le casei. 4) Teritoriu aflat în urma frontului. În ~le duşmanului. /<lat. spatha