SPECIFICÁ, specífic, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunţit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).

SPECIFICÁ, specífic, vb. I. Tranz. A arăta, a menţiona, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.

SPECIFICÁ vb. 1. v. menţiona. 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menţiona, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recoman-dări...) 4. a menţiona, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Artlcolul 1 ~ următoarele ...)

specificá vb., ind. prez. 1 sg. specífic, 3 sg. şi pl. specífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. specífice

A SPECIFICÁ specífic tranz. A indica în mod special; a stabili anume. /<lat. specificare, fr. spécifier

SPECIFICÁ vb. I. tr. A arăta, a menţiona (ceva) precis, anume. [P.i. specífic, 3,6 -că. / < fr. spécifier].