SPERIETOÁRE, sperietori, s.f. Persoană, lucru care sperie; spec. obiect, momâie, morişcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare culturilor. [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătoare.

SPERIETOÁRE s. momâie, (pop.) matahală, măgăoaie, popândău, (înv. şi reg.) paparudă, (reg.) ciuhaie, ciuhă, maimucă, maimuţă, măiugă, mătăuz, mogâldan, mogâldeaţă, păuză, popândea, popândeţ, popânzac, popânzoi, poponeţ, pusciuhă. (O ~ pusă în semănături, pentru a izgoni păsările.)

sperietoáre s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. sperietórii; pl. sperietóri

SPERIET//OÁRE ~óri f. 1) Obiect care sperie. 2) Făptură cu înfăţişare fioroasă (şi cu defecte fizice); pocitură; monstru; momâie. [Sil. -ri-e-] /a speria + suf. ~oare