SPIRÁLĂ, spirale, s.f. Curbă plană descrisă de un punct care se roteşte în jurul unui punct fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de el; p. ext. obiect care are această formă. ♢ Loc. adj. şi adv. În spirală = în formă de spirală; răsucit, încolăcit. – Fr. spirale.

SPIRÁLĂ s. 1. răsucitură, spiră. (~ unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)

spiralá vb., ind. prez. 1 sg. spiraléz, 3 sg. şi pl. spiraleáză

spirálă s. f., pl. spirále

SPIRÁL//Ă ~e f. 1) Curbă plană deschisă care se roteşte în jurul unui punct central fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de acesta. ♢ În ~ în formă de rotocol. 2) Obiect în forma unei astfel de curbe. /<fr. spiral, germ. Spiral

SPIRÁLĂ, spirale, s.f. – V. spiral (1) [DEX'98]

SPIRÁLĂ s.f. Curbă plană care se învârteşte în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, mişcare care are această formă. [< fr. spirale, cf. lat. spira – înfăşurare].