SPÚZĂ, (rar) spuze, s.f. 1. Cenuşă fierbinte (amestecată cu jeratic). ♢ Expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-şi creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Număr foarte mare, mulţime, droaie, grămadă; spuzeală. – Lat. *spudia (= spodium).

SPÚZĂ s. (reg.) şperlă. (~ din sobă.)

SPÚZĂ s. v. mulţime, potop, puzderie, sumedenie.

spúză s. f., g.-d. art. spúzei; pl. spúze

SPÚZ//Ă ~e f. 1) Cenuşă fierbinte, alburie şi fină, care se formează pe suprafaţa jăraticului, acoperindu-l. 2) pop. Grup de bubuliţe ce apar pe buze sau în jurul gurii. 3) fig. Cantitate mare de elemente, adunate la un loc. ♢ Câtă pulbere şi ~ mulţime mare. [G.-D. spuzei] /<lat. spudia