STĂPÂNÍT, -Ă, stăpâniţi, -te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reţinut. – V. stăpâni.

Stăpânit ≠ aprins, nestăpânit

STĂPÂNÍT adj. 1. v. cumpătat. 2. reţinut. (Fire ~.) 3. v. calm.