STAŢIONÁ, staţionez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule, trenuri, nave etc.) A sta câtva timp într-un loc (de pe traseu), aşteptând suirea şi coborârea pasagerilor, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc., p. ext. (despre oameni) a se opri câtva timp într-un loc. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. stationner.

A staţiona ≠ a se mişca

STAŢIONÁ vb. 1. a se opri. (Nu e voie să ~ în faţa spitalului.) 2. a sta. (Maşinile ~ în faţa casei.)

staţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. staţionéz, 3 sg. şi pl. staţioneáză

A STAŢION//Á ~éz intranz. 1) (despre vehicule, nave etc.) A se opri din mers pentru câtva timp (pentru încărcare sau descărcare). 2) (despre motoare, maşini de lucru etc.) A fi în stare de repaus; a se afla în inactivitate; a nu funcţiona; a stagna. 3) (despre nivelul apelor) A se menţine neschimbat. /<fr. stationner

STAŢIONÁ vb. I. intr. A sta (într-o staţie), a se opri câtva timp într-un loc. [Pron. -ţi-o-. / < fr. stationner, it. stazionare].