STABILÍRE s.f. Acţiunea de a (se) stabili; determinare, precizare, dovedire; descoperire; înfăptuire; aşezare, instalare. – V. stabili.

STABILÍRE s. 1. aşezare, fixare, instalare, oprire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. v. amplasare. 3. statornicire. (~ unor relaţii de prietenie.) 4. v. calculare. 5. v. determinare. 6. fixare. 7. fundamentare. 8. v. constatare. 9. v. instituire. 10. v. consfinţire. 11. v. constituire. 12. fixare, hotărâre, precizare. (~ unui nou termen.) 13. determinare, fixare, precizare, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 14. aranjare, orânduire, reglementare, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 15. instaurare, (fig.) întronare. (~ ordinii.) 16. obţinere, realizare. (~ unui nou record.)

stabilíre s. f., g.-d. art. stabilírii; pl. stabilíri