STATÍSTIC, -Ă, statistici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Evidenţă numerică, situaţie cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare şi valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Ştiinţă care culege, sintetizează, descrie şi interpretează date referitoare la fenomene generale. ♦ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noţiunile şi metodele folosite în statistică (I) 4. Teorie fizică ce urmăreşte şi descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparţine statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.

STATÍSTIC s. v. statistician.

statístic adj. m., pl. statístici; f. sg. statístică, pl. statístice

STATÍSTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de statistică; propriu statisticii. Metodă ~că. Date ~ce. /<fr. statistique, germ. Statistik

STATÍSTIC adj. Referitor la statistică. [Cf. fr. statistique, it. statistico].

statístic s.m. (înv.) om de stat.