STRĂGĂLÍE, străgălii, s.f. 1. Disc de oţel găurit care se montează pe osia roţii unui car, pentru a împiedica frecarea roţii. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalíe s.f.] – Din ngr. strangaliá.

STRĂGĂLÍE s. (TEHN.) (reg.) rândunică, ţăcălie. (~ la car, căruţă.)

străgălíe s. f., art. străgălía, g.-d. art. străgălíei; pl. străgălíi, art. străgălíile