STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Livr.; adesea adverbial) Care iese din comun, care şochează prin aspect, manifestări etc.; neobişnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. s t r a n o.

STRÁNIU adj. v. neobişnuit.

strániu adj. m. [-niu pron. -niu], f. stránie (sil. -ni-e); pl. m. şi f. stránii

STRÁNI//U ~e (~i) Care şochează prin felul său de a fi; ieşit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. [Sil. -niu] /<it. stranio

STRÁNIU, -IE adj (adesea adv.) Ciudat, neobişnuit, bizar. [Pron. -niu. / < it. stranio].