STRICÁRE, stricări, s.f. Acţiunea de a (se) strica şi rezultatul ei. – V. strica.

STRICÁRE s. v. călcare, daună, încălcare, înrăutăţire, nesocotire, pagubă, pier-dere, prejudiciu, stricăciune, violare.

STRICÁRE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) degradaţie. (~ mobilei.) 2. de-gradare, deteriorare, ponosire, roadere, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. dără-pănare, degradare, măcinare, părăginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deterio-rare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 5. forţare, spargere, violare. (~ unei încuietori.) 6. distrugere, nimicire, prăpădire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrire. (~ mâncării.) 8. alterare, descompunere, râncezire. (~ materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptănăturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ sto-macului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decădere, depravare, pervertire, viciere, (înv.) degradaţie. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)

stricáre s. f., g.-d. art. stricării; pl. stricări