SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spaţiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. şi tranz. A prelua funcţia sau bunurile cuiva prin succesiune; a moşteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.

A succeda ≠ a preceda

SUCCEDÁ vb. v. moşteni.

SUCCEDÁ vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se pe-rinda, a se scurge, a urma, (înv. şi pop.) a se petrece. (Maşinile se ~ una după alta.) 4. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcţie.)

succedá vb., ind. prez. 1 sg. succéd, 3 sg. şi pl. succédă; conj. prez. 3 sg. şi pl. succeádă

A SUCCEDÁ succéd 1. intranz. A urma înlocuind (în timp sau în spaţiu). Ziua succedă nopţii. 2. tranz. pop.A substitui în timp (preluând obligaţiile). A-l ~ pe preşedinte. /<fr. succéder, lat. succedere

A SE SUCCEDÁ pers. 3 se succéd intranz. A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. /<fr. succéder, lat. succedere