SUCCESIÚNE, succesiuni, s.f. 1. Mod în care se succedă (1) fiinţe, obiecte etc.; (concr.) şir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, rând, înşiruire. 2. Faptul de a prelua funcţia sau bunurile cuiva prin moştenire; (concr.) funcţie sau bun moştenit de cineva; moştenire. ♢ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalităţile pentru atribuirea unei moşteniri. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succession.

Succesiune ≠ simultaneitate

SUCCESIÚNE s. 1. înşirare, înşiruire, serie, şir. (O lungă ~ de raţionamente.) 2. v. înşiruire. 3. şir, şirag, (Munt.) şiretenie. (~ de evenimente.) 4. v. ordine. 5. v. şir. 6. v. alternare. 7. v. descendenţă. 8. v. moştenire.

succesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. succesiúnii; pl. succesiúni

SUCCESIÚN//E ~i f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de fiinţe care se succed; înşiruire; rând. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lăsat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor săi; moştenire. [G.-D. succesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. succesio, ~onis, fr. succession