SÚLĂ, sule, s.f. 1. Unealtă (folosită de cizmari şi de cojocari) formată dintr-un ac lung şi gros de oţel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găureşte pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau aţa prin ele. 2. (Reg.) Peşte mic cu corpul foarte subţire şi alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula.

SÚLĂ s. v. fusar, fusar mare, membru, penis, pietrar.

SÚLĂ s. (IHT.) 1. (Cyprinus carpio hungaricus) (pop.) sulac, (reg.) sular, sulinar, suloi, ulucar, crap săltăreţ, crap sulatic, crap sulednic. 2. (Syngnatus nigro lineatus) (reg.) andrea.

súlă s. f., g.-d. art. súlei; pl. súle

SÚL//Ă ~e f. Unealtă de găurit formată dintr-un ac lung şi gros, fixat într-un mâner. ♢ A pune (sau a băga) cuiva ~a în coaste (sau în coastă) a forţa pe cineva să facă un lucru. /<lat. subula