SULFÚRĂ, sulfuri, s.f. 1. Sare a acidului sulfhidric. 2. Compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic. (din fr. sulfure)

SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgăriţele şi moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva făinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon în scopul distrugerii larvelor şi a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer.

SULFÚRĂ, sulfuri, s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ♢ Sulfură de carbon = combinaţie de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor şi toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie şi în agricultură. – Din fr. sulfure.

SULFÚRĂ s. 1. (CHIM.) sulfură de fier v. pirită; sulfură de plumb v. galenă. 2. (MIN.) sulfură acidă = hidrosulfură; sulfură de zinc v. blendă.

sulfurá vb., ind. prez. 1 sg. sulfuréz, 3 sg. şi pl. sulfureáză

sulfúră s. f., g.-d. art. sulfúrii; pl. sulfúri

A SULFUR//Á ~éz tranz. (recolte depozitate, plante, soluri) A trata cu sulfură de carbon (în scopul combaterii bolilor sau vătămătorilor). /<fr. sulfurer

SULFÚR//Ă ~i f. 1) Sare sau ester al acidului sulfuric. 2) Combinaţie a sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. ♢ ~ de fier combinaţie a sulfului cu fierul, întrebuinţată, mai ales, la obţinerea acidului sulfuric. ~ de carbon combinaţie a sulfului cu carbonul, foarte inflamabilă şi toxică, întrebuinţată, mai ales, la fabricarea unor insecticide. /<fr. sulfure

Sulfură de fier asemănătoare cu pirita,utilizată la fabricarea acidului sulfuric.