SÚLIŢĂ, suliţe, s.f. 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuţit, folosită mai ales în antichitate şi în evul mediu; lance. ♦ Fig. Înţepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuţit şi cu un manşon situat în jurul centrului de greutate; p. ext. probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră şi jumătate, calculată după spaţiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. [Pl. şi : súliţi] – Din sl. sulica.

SÚLIŢĂ s. v. săgeată.

SÚLIŢĂ s. (IST., MIL.) lance, (înv.) fuşte, spicul.

súliţă s. f., g.-d. art. súliţei; pl. súliţe

SÚLIŢ//Ă ~e f. 1) înv. Armă albă constând dintr-o vergea sau prăjină lungă cu vârf ascuţit de fier; lance. 2) Obiect sportiv de aruncat asemănător cu această armă. 3) Probă sportivă practicată cu acest obiect. [G.-D. suliţei] /<sl. sulica

sulita