SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ♢ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheaţă. Şarpe sunător = şarpe-cu-clopoţei, crotal. ♦ Care foşneşte, foşnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; şuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretenţios. 3. Care sună puternic şi prelung, care are rezonanţă puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător.

SUNĂTÓR s. v. instrumentist, orchestrant, suflător.

SUNĂTÓR adj. v. afectat, artificial, bombas-tic, căutat, convenţional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretenţios, retoric.

SUNĂTÓR adj. 1. v. foşnitor. 2. gata, gheaţă, lichid, numerar, (pop. şi fam.) numărător, peşin, (englezism) cash, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)

sunătór adj. m., pl. sunătóri; f. sg. şi pl. sunătoáre

SUNĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre obiecte de metal) Care sună; care produce sunete zuruitoare. ♢ Bani ~ori a) bani de metal; monede; b) bani în numerar; bani gheaţă; bani peşin. 2) fig. (despre cuvinte false, feluri de exprimare etc.) Care are un caracter artificial şi emfatic; pompos; bombastic. 3) Care are un sunet puternic (şi plăcut); sonor. /a suna + suf. ~tor