SUPOZÍŢIE, supoziţii, s.f. Presupunere, ipoteză. ♦ (Log.) Enunţ luat ca premisă (ipoteză) pentru întemeierea altor enunţuri. ♦ (Log.) Capacitatea unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziţie. – Din fr. supposition.

SUPOZÍŢIE s. 1. v. ipoteză. 2. v. presupunere.

supozíţie s. f. poziţie

SUPOZÍŢI//E ~i f. 1) Părere bazată pe fapte aparente; prezumţie; presupunere; ipoteză. 2) log. Enunţ care serveşte drept premisă ipotetică pentru alte enunţuri. [G.-D. supoziţiei] /<fr. supposition

SUPOZÍŢIE s.f. 1. Presupunere, ipoteză; premisă. 2. Capacitate a unui termen de a reprezenta ceva intr-o propoziţie. [Gen. -iei, var. supoziţiune s.f. / cf. fr. supposition, lat. suppositio].