SURPRÍNDERE, surprinderi, s.f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ♢ Loc. adj. şi adv. Prin surprindere = neaşteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.

SURPRÍNDERE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată ~.)

SURPRÍNDERE s. v. surpriză.

surpríndere s. f., g.-d. art. surprínderii; pl. surprínderi

SURPRÍNDER//E ~i f. 1) v. A SURPRINDE. ♢ Prin ~ pe neaşteptate; în chip neprevăzut. 2) Sentiment provocat de un fapt neobişnuit sau neprevăzut; mirare mare. /v. a surprinde