SUSCITÁ, suscít, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănţui. – Din fr. susciter, lat. suscitare.

SUSCITÁ vb. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi. (Cartea ~ mare interes.)

suscitá vb., ind. prez. 1 sg. suscít, 3 sg. şi pl. suscítă

A SUSCITÁ suscít tranz. livr. 1) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a stârni; a provoca. ~ neplăceri. 2) A face să apară; a face să se nască; a stârni; a provoca. ~ atenţia. ~ interesul. /<fr. susciter