SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-şi însuşi, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparţine altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi şiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage).

SUSTRÁGE vb. 1. v. delapida. 2. v. fura. 3. a fura, a-şi însuşi, (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franţuzism) a se refuza, (înv. şi reg.) a şovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la ...) 5. v. abate.

SUSTRÁGE vb. v. scădea.

sustráge vb. trage

A SUSTRÁGE sustrág tranz. 1) (lucruri, bunuri străine) A lua prin viclenie şi amăgeli; a-şi însuşi prin diferite maşinaţii. ~ un document. ~ bani. 2) (persoane) A face să se abată, încurcând; a distrage. ♢ ~ atenţia (cuiva) a îndrepta atenţia (cuiva) în altă parte. [Sil. sus-tra-] /<fr. soustraire

A SE SUSTRÁGE mă sustrág intranz. A evita îndeplinirea unei obligaţii, recurgând la viclenie; a se eschiva. /<fr. soustraire