SUVÉICĂ, suveici, s.f. 1. Piesă de lemn la războiul de ţesut, de formă lunguiaţă, care serveşte la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniţă. ♢ Expr. (Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesă din mecanismul maşinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu aţă. – Din bg. sovalka.

SUVÉICĂ s. (TEXT.) navetă, (pop.) suvelniţă. (~ la războiul de ţesut.)

suvéică s. f., g.-d. art. suvéicii; pl. suvéici

SUVÉI//CĂ ~ci f. 1) Piesă la războiul de ţesut, servind la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii. ♢ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoană harnică şi sprintenă. 2) Organ al maşinii de cusut în care se introduce mosorul sau ţeava cu aţa ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka

şuvéică, şuvéici, s.f. (reg.) fâşie de arătură.