TÂLV, tâlvi, s.m. 1. (Bot.) Tigvă (2). 2. Fructul tigvei (2), întrebuinţat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi; p. ext. unealtă de forma unei pâlnii, cu o ţeavă lungă şi subţire, care se foloseşte în acelaşi scop. – Et. nec.

TÂLV s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuţă, tigvă, (reg.) bostănel, catrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânţar, sărăboi, troacă. 2. tigvă, (Olt.) troacă. (Ţine apa în ~.) 3. (Transilv.) smârc, (Ban., Transilv. şi Olt.) trăgulă. (~ pentru tras vinul din butoi.)

tâlv s. n., pl. tâlvuri