TÂMPÍ, tâmpesc, vb. IV. Refl. şi tranz. 1. A-şi pierde sau a face să-şi piardă inteligenţa, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (Reg.) A deveni sau a face să devină tâmp (2); a (se) toci, a (se) ştirbi. – Din tâmp.

TÂMPÍ vb. v. bate, birui, înfrânge, întrece, învinge.

TÂMPÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. a (se) îndobitoci, a (se) prosti, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. şi Olt.) a (se) tonti. (Viaţa pe care o duce l-a ~ de tot.)

tâmpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tâmpésc, imperf. 3 sg. tâmpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tâmpeáscă

A TÂMP//Í ~ésc tranz. A face să se tâmpească. /Din tâmp

A SE TÂMP//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A-şi pierde inteligenţa; a deveni tâmp; a se năuci; a se prosti. 2) reg. (despre instrumente cu vârf sau cu tăiş) A deveni mai puţin ascuţit; a se toci. 3) fig. rar (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate; a se domoli; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se linişti. /Din tâmp