TẤMPLĂ¹, tâmple, s.f. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte şi obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părţi. Tâmple cărunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

TẤMPLĂ², tâmple, s.f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).

TÂMPLĂ s. v. iconostas.

TÂMPLĂ s. (ANAT.) (reg.) moişte, moalele-capului, moalele-frunţii, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb.

tâmplă (parte laterală a capului, catapeteasmă) s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple

TÂMPL//Ă¹ ~e f. înv. Perete de lemn împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii; iconostas; catapeteasmă. [Sil. tâm-plă] /<gr. templon

TÂMPL//Ă² ~e f. 1) Parte laterală a capului, cuprinsă între ochi, ureche, frunte şi obraz. 2) Păr care creşte în această parte. ~e cărunte. /<lat. templa