TĂIÉRE, tăieri, s.f. Acţiunea de a (se) tăia şi rezultatul ei.

TĂIÉRE, tăieri, s.f Acţiunea de a (se) tăia şi rezultatul ei. [Pr.: tă-ie-] – V. tăia.

TĂIÉRE s. 1. v. împărţire. 2. v. despicare. 3. v. sculptare. 4. v. amputare. 5. v. secţionare. 6. v. retezare. 7. înjunghiere, spintecare, spintecat, (pop.) junghiere. (~ vitelor, la abator.) 8. v. anulare. 9. v. scurtare.

TĂIÉRE s. v. masacru, măcel.

tăiére s. f., g.-d. art. tăiérii; pl. tăiéri