TACT¹, (2) tacturi, s.n. 1. Simţ care se referă la senzaţiile provocate de agenţii exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadenţă, ritm în muzică. ♦ Ritm de mişcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situaţie dificilă rapid şi cu fineţe, care determină o comportare corectă, delicată şi adecvată. – Din germ. Takt, fr. tact.

TACT² s.n. v. taht.

TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simţul ~ului.) 2. v. cadenţă. 3. v. chibzuială.

tact s. n., pl. tácturi

TACT¹ n. 1) Simţ care determină o comportare delicată şi corectă. Om cu ~. Om lipsit de ~. 2) Simţ cu ajutorul căruia se percep proprietăţile fizice ale corpurilor. /<fr. tact, germ. Takt

TACT² ~uri n. (în muzică, versificaţie, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor; cadenţă; ritm. /<fr. tact, germ. Takt