TATONÁ, tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoşti o situaţie, o împrejurare orientându-te cu multă prudenţă; a sonda. ♢ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită înainte de începerea unei acţiuni. – Fr. tâtonner.

TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcţii pentru a cunoaşte o situaţie, a găsi o soluţie; a proceda cu nesiguranţă, cu ezitare; a sonda. ♢ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită înainte de începerea unei acţiuni. – Din fr. tâtonner.

TATONÁ vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situaţia.) 2. v. încerca.

tatoná vb., ind. prez. 1 sg. tatonéz, 3 sg. şi pl. tatoneáză

A TATON//Á ~éz tranz. (gânduri, intenţii, situaţii, împrejurări) A examina cu prudenţă; a pipăi. ♢ ~ terenul a căuta să afle din timp şansele de reuşită într-o acţiune. /<fr. tâtonner