TÉHNICĂ, tehnici, s.f. v. tehnic (II). [DEX'98]

téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici

TÉHNI//CĂ ~ci f. 1) Totalitate a uneltelor şi a mijloacelor de muncă, perfecţionate în cursul dezvoltării istorice a omenirii, care permit obţinerea de bunuri materiale. 2) Ansamblu de procedee şi deprinderi folosite într-un anumit domeniu de activitate. ~ de interpretare muzicală. 3) Totalitate a maşinilor, mecanismelor şi aparatelor aflate în întrebuinţare. ♢ ~ de luptă totalitate a mijloacelor de luptă cu care sunt dotate forţele armate ale unei ţări. [G.-D. tehnicii] /<fr. technique, lat. tehnicus

tehnica a imaprtirii unui teren agricol in parcele

tehnica complexa de aranjare (tundere) a vegetatiei din spatiile verzi, in diferite forme (animale etc)