TELEFÓN, telefoane, s.n. 1. Telecomunicaţie în care se realizează convorbiri la distanţă prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalaţiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmiţător şi un receptor şi care, legat de o instalaţie telefonică centrală, permite convorbiri la distanţă. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.

telefón s. n., pl. telefoáne

TELEF//ÓN ~oáne n. 1) Mijloc de telecomunicaţie care asigură convorbiri la distanţă prin fire electroconductoare. 2) Aparat electroacustic pentru convorbiri la distanţă, constând dintr-un transmiţător şi un receptor. 3) Chemare sau convorbire telefonică. 4) Numărul de telefon al unui abonat. /<fr. téléphone

telefon- telefoane. Este un obiect electronic prin care poti sa vorbesti de la departare sau chiar de la apropiere

telefon mobil