TENSIÚNE, tensiuni, s.f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situaţie încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forţă interioară care ia naştere într-un corp supus unor forţe exterioare. 2. Diferenţă de potenţial între două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produşi de un lichid într-un spaţiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereţilor arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

Tensiune ≠ destindere

TENSIÚNE s. v. efort unitar, febră.

TENSIÚNE s. 1. v. încordare. 2. (FIZ.) intensitate. (~ într-un conducător.) 3. (FIZ.) tensiune de vapori = presiune de vapori. 4. (FIZIOL.) (rar) presiune. (~ arterială.) 5. v. hipertensiune. 6. (fig.) dramatism. (~ unei situaţii.) 7. încordare, nervozitate. (Stare de ~.) 8. agitaţie, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastâmpăr, nelinişte, nerăbdare. (~ dinaintea plecării la drum.)

tensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni

TENSIÚN//E ~i f. 1) Stare de încordare; întindere. ~ea muşchilor. 2) fig. Stare de spirit sau situaţie încordată; zbucium sufletesc; încordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forţă interioară care acţionează asupra suprafeţei unui spaţiu închis. 5) Diferenţă de potenţial dintre două puncte ale unui câmp electric. 6) med. Presiune exercitată de fluxul de sânge asupra vaselor şi asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension