TEORÉMĂ, teoreme, s.f. (Mat.) Afirmaţie al cărei adevăr se stabileşte prin demonstraţie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorème.

teorémă s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teorémei; pl. teoréme

TEORÉM//Ă ~e f. 1) mat. Adevăr matematic care urmează să fie demonstrat. ~a lui Pitagora. 2) filoz. Afirmaţie care în cadrul unei teorii poate fi demonstrată în mod logic. [G.-D. teoremei; Sil. te-o-] /<ngr. theôréma, lat. theorema, fr. théoreme