ŢIGÁIE, ţigăi, adj. (Despre lână) Scurtă şi creaţă, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creaţă şi mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producţia de lână semifină, de carne şi lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.

TIGÁIE, tigăi, s.f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă şi cu o coadă lungă, întrebuinţat la prăjit. ♦ (Reg.) Cratiţă cu două toarte în care se fierbe mâncarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de puşcă. – Din bg. tigan, scr. tiganj.

TIGÁIE s. v. broască, cratiţă, teică.

TIGÁIE s. 1. (reg.) rânel, (Ban., Transilv. şi Olt.) raină. (~ pentru prăjitul unor alimente.) 2. ti-găiţă. (~ pentru praful de puşcă.) 3. (TEHN.) broască. (~ la scrânciob.)

tigáie s. f., art. tigáia, g.-d. art. tigăii; pl. tigăi

ţigáie adj. f., s. f., pl. ţigăi

TIG//ÁIE ~ăi f. 1) Vas de bucătărie rotund, cu fundul plat, cu marginile joase şi cu o coadă lungă, folosit la prăjit. ♢ A se uita cu un ochi la gaie şi cu altul la ~ a fi saşiu. 2) Conţinutul unui asemenea vas. O ~ de cartofi. 3) Mic recipient în care se punea praful de puşcă la vechile arme de foc. [G.-D. tigăii] /<sl. tigani

ŢIG//ÁIE¹ ~ăi f. 1) Rasă de oi autohtonă cu lâna scurtă, moale şi creaţă. 2) Oaie care face parte din această rasă. /Orig. nec.

ŢIG//ÁIE² ~ăi adj. (despre oi) Care are lână scurtă, moale şi creaţă. ♢ Lână ~ lână cu firul scurt şi creţ. /Orig. nec.

tigaie plata in care se pot prepara diferite mancaruri, prajeli