TÓLBĂ, tolbe, s.f. 1. Un fel de geantă atârnată la şold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgeţile. [Var.: (pop.) tórbă s.f.] – Din bg., scr. torba.

TÓLBĂ s. 1. (pop.) taşcă, (Mold.) ţoşcă. (~ pentru vânat.) 2. (înv. şi reg.) toc, (înv.) cucură, faretră, săhăidac, tăftui. (~ de săgeţi.)

tólbă s. f., g.-d. art. tólbei; pl. tólbe

TÓLB//Ă ~e f. 1) Geantă vânătorească (din piele sau din alt material) pentru merinde şi vânat purtată la şold. 2) înv. Toc pentru săgeţi; faretră. /<lat., turc. torba