TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; şi substantivat) Care se mişcă şi lucrează încet şi în silă; căruia îi place să lenevească; leneş, molatic, inactiv. [Acc. şi: trândáv] – Cf. scr. t r u n t a v.

Trândav ≠ harnic, muncitor, robaci, truditor

TRÂNDAV adj., s. v. leneş.

trândav adj. m., pl. trândavi, f. sg. trândavă, pl. trândave

TRÂNDAV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care trândăveşte; care nu vrea să muncească; leneş; lenos; puturos. /cf. sl. truntav