TRĂGĂTÓR, -OÁRE, trăgători, -oare, adj., subst. I. Adj. (Despre vite) Care efectuează o tracţiune; de muncă, de povară. II. S.m. şi f. 1. Persoană care trage ceva. ♢ Trăgători de sfori = persoană care trage sforile păpuşilor la teatrul de marionete; fig. persoană care unelteşte. 2. Persoană (în special ostaş) care trage cu o armă de foc; trăgaci (2). ♢ Loc. adj. şi adv. (Mil.; ieşit din uz) În trăgători = în lanţ, unul după celălalt. 3. Persoană care emite o trată. III. S.f. 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de şa. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut pedepse corporale; p. ext. bătaie cu o astfel de curea. 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei, spre a o descălţa. IV. S.n. Instrument de desen folosit la trasarea cu tuş a liniilor. – Trage + suf. -ător.

TRĂGĂTÓR s., adj. 1. s. v. ţintaş. 2. s. (FIN.) v. emitent. (~ al unei poliţe.) *3. adj. trăgaci. (Vite ~, adică de povară.)

TRĂGĂTÓR s., adj. v. trăgaci.

trăgătór adj. m., (persoană) s. m., pl. trăgătóri; f. sg. şi pl. trăgătoáre

trăgătór (obiect) s. n., pl. trăgătoáre

TRĂGĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival 1) Care trage ceva. ♢ ~ de sfori a) actor care manevrează marionetele cu ajutorul unor sfori; b) persoană care pune la cale acţiuni condamnabile; uneltitor; intrigant. 2) (despre animale de tracţiune) Care trage la ham sau la jug; care este de povară, de tracţiune. /a trage + suf. ~ător

TRĂGĂTÓR² ~i m. 1) Persoană care trage la ţintă cu o armă de foc. 2) Persoană care emite o cambie; emitent de cambie. /a trage + suf. ~ător

TRĂGĂT//ÓR³ ~oáre n. Instrument de desen tehnic pentru trasarea în tuş a liniilor. /a trage + suf. ~ător