TRÁNSĂ, transe, s.f. Stare psihică specială în care se găseşte de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât şi de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariţia atitudinii discriminatorii, critice la acţiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

TRANŞÁ, tranşez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede şi definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porţiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

TRÁNŞĂ, tranşe, s.f. 1. Fiecare dintre părţile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porţie. ♦ Fiecare dintre porţiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calităţi şi a formării de pachete preambalate. 2. Suprafaţa formată de marginile tăiate ale foilor unei cărţi, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche.

TRÁNŞĂ s. v. bucată.

TRÁNŞĂ s. v. rată.

TRANŞÁ vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)

tránsă s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse

tranşá vb., ind. prez. 1 sg. tranşéz, 3 sg. şi pl. tranşeáză, 1 pl. tranşăm; ger. tranşând

tránşă s. f., art. tránşa, g.-d. art. tranşei; pl. tránşe

TRÁNS//Ă ~e f. Stare psihică, neobişnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe

A TRANŞ//Á ~éz tranz. 1) (probleme, situaţii, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a soluţiona; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărţi în tranşe (cu ajutorul unui instrument dur şi tăios). /<fr. trancher

TRÁNŞ//Ă ~e f. 1) Grup de obiecte de acelaşi fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porţiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranşei] /<fr. tranche