TRANSMÍTERE, transmiteri, s.f. Acţiunea de a (se) transmite şi rezultatul ei. – V. transmite.

TRANSMÍTERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor veşti.) 2. v. înmânare. 3. v. predare. 4. v. îm-părtăşire. 5. trecere, (fam.) pasare. (~ scrisorii din mână în mână.) 6. v. transmisiune. 7. v. răspân-dire. 8. (FIZ.) emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiaţiilor.)

transmítere s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transmíterii; pl. transmíteri