TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S.n. Aparat sau instalaţie (automată) pentru transportul materialelor pe direcţie orizontală, verticală sau înclinată şi la distanţe relativ mici. 3. S.n. Autovehicul blindat, echipat cu armament uşor, care serveşte la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.

TRANSPORTÓR adj., s. 1. adj. v. purtător. 2. s. (TEHN.) transportor-melc = şnec.

transportór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transportóri; f. sg. şi pl. transportoáre

transportór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transportoáre

TRANSPORT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care transportă. Bandă ~oare. /<fr. transporteur

TRANSPORT//ÓR² ~oáre n. 1) Instalaţie pentru transportarea continuă a unor materiale la distanţe relativ mici. ~ de încărcare. ~ cu bandă. 2) Autovehicul militar folosit pentru transportare. ~ de rachete. ~ blindat. /<fr. transporteur

TRANSPORTÓR, -OÁRE adj. Care transportă. // s.n. 1. Instalaţie pentru transportarea materialelor la distanţe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilităţi de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele şi statele-majore. // s.m. şi f. Muncitor care execută lucrări de transport (3) [în DN]. [Cf. fr. transporteur].