TRANZITÓRIU, -ÍE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziţie; intermediar. ♦ (Despre funcţionarea unui sistem) Caracterizat prin variaţia în timp a cel puţin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire.

TRANZITÓRIU adj. intermediar. (O situaţie ~.)

TRANZITÓRIU adj. v. nedefinitiv, provizoriu, temporar, trecător, vremelnic.

tranzitóriu adj. m. [-riu pron, -riu], f. tranzitórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. tranzitórii

TRANZITÓRI//U ~e (~i) Care este de tranziţie; de trecere. /<fr. transitoire, lat. transitorius